Inapoi in caverna!
“Inapoi in caverna!” este sfatul interior pe care il aude masculinul atunci cand lumea nu pare sa aibe vre-un sens.
Lumea exterioara este o lume ciudata pentru masculin.. Este o lume inconstanta, este o lume infricosatoare, stresanta.
Se spune ca in timpurile vechi, pe vremea culegatorilor si a vanatorilor, barbatii aveau un singur moment in care sa isi elibereze tensiunea : atunci cand se intorceau de la vanatoare si priveau focul . In mintea masculina, atunci cand te duci la vanatoare, ori te intorci cu un animal invins, ori mort. In orice caz, o moarte este iminenta, fie a prorpriei persoane, fie a vanatului. Un alstfel de stres, acumulat de-a lungul a mii de ani de evolutie, inca este prezent astazi in creierul celor mai multi barbati.
Atunci cand un barbat privea focul, putea sa ia o pauza de la starea lui continuua de veghe.
Nu multe lucruri s-au schimbat de atunci. In zilele noastre, cand barbatul se intoarce de la serviciu , da drumul la televizor si schimba canalele. Oricine il observa, isi poate da seama ca nu este deloc implicat in ceea ce priveste. Nu isi da seama de continut, nu se pierde in formele care danseaza la televizor. Este in caverna lui moderna, relaxandu-se privind la focul lui modern.
Dorinta masculinului de a se intoarce in caverna este una care se lupta continuu cu dorinta de a fi liber in lume.
In buddhism, se spune ca exista doar doua feluri in care un barbat poate fi liber. El trebuie sa aleaga intre a fi eliberat de distragerea atentiei prin izolare completa, fie ea fizica ori emotionala. In acest fel, el isi poate atinge starea la care tanjeste: o pace si o noua lume in interiorul fiintei sale. In acest fel, lumea ar inceta sa mai existe asa cum o stie el iar mintea s-ar calma, ar inlatura orice gand si emotii legate de supravietuire, reproducere si satisfacere a egoului.
Alternativa izolarii complete de lume este imbratisarea ei completa. Cand lumea pare prea mare, stresanta si periculoasa, imbratiseaz-o! Nimic nu poate fi mai mare decat persoana care imbratiseaza acel lucru.
Intr-o imbratisare furibunda a vietii, iti poti darui cele mai de pret daruri. Cu adevarat, daca iti ignori nevoile de siguranta, reproducere si satisfacere a egoului, ce mai ramane in afara unei dorinte de a contribui cu un talent unic? Ce ai face azi, daca maine nu ai mai exista?
Ai iubi cu toata fiinta ta? Te-ai duce repede in lume pentru a spune tuturor adevarul tau? Ti-ai imbratisa familia si ai spune adevarul : “De fapt..stiti..intotdeauna v-am iubit!” ? Ai lua primul avion catre Paris?
Raspunsul sincer, calm si care te aduce in lacrimi la cunoasterea adevaratelor tale intentii, este darul tau cel mai de pret. Exista multe feluri in care iti poti manifesta acelasi dar, iar pentru multe persoane , exista mai multe daruri care cer sa fie exprimate.
Hai sa iesim un pic din caverna propriilor frici , si sa facem un pic din ce ne dorim cu adevarat, care nu este altceva decat o parte reala din ceea ce suntem!
